Sări la conţinut

Protest pentru familia Botnariu la Ambasada Norvegiei din Bucuresti in 19 Decembrie 2015

CrestinTotal.ro

familie-bodnariu-norvegia-3Ultimul comunicat al echipei de organizare condusa de Daniel Bodnariu cu privire la mitingul autorizat privind cauza familiei Bodnariu‬ din Norvegia:

„Protest la Ambasada Norvegiei din Bucuresti, Romania

Sambata, 19 Decembrie 2015, ora 12:00 – 15:00

Locatia: Ambasada Norvegiei, Str. Atena nr 18, Sector 1 Bucuresti

Familia Bodnariu, cu sprijinul Aliantei Familiilor din Romania (AFR) si Asociatiei Politistilor Crestini din Romania (APC) va organiza un protest autorizat in fata Ambasadei Norvegiei la Bucuresti, Sambata, 19 Decembrie, intre orele 12:00 – 15:00.

Toti cei interesati sa sprijine familia Marius si Ruth Bodnariu si recuperarea celor 5 copii confiscati de catre autoritatile norvegiene sunt invitati sa se alature acestui demers autorizat, pasnic.

Scopul protestului
Prin acest protest in fata Ambasadei Norvegiei la Bucuresti dorim sa atragem atentia asupra abuzurilor facute de Barnevernet (Protectia Copilului din Norvegia) in cazul familiei Marius si Ruth Bodnariu si in cazul zecilor de familii ai caror…

Vezi articolul original 628 de cuvinte mai mult

Say cheese!!!

Aș zice, da’ nu pot.

Tocmai ce m-am întors dintr-o expediție de vînatoare, adică am fost la cumpărături impulsive de seară, cînd ai mînca și ușa de la frigider după o zi epuizantă. Și-s nervoasă. Singurul loc unde găseam brînză adevarată, românească, de burduf, era închis!! Nu știu de ce, trebuia să fie deschis la ora asta. Probabil pentru că mîine e Valentine, nuș’, nu le înțeleg logica, cert e că au închis mai devreme.

Am luat pe rînd toate celelalte magazine arăbești din oraș, unde se găsesc produse românești. Da, magazinele cu produse poloneze, lituaniene și românești sînt 100% deținute de arabi. C-așa-i în tenis: numai arabii își pot permite să își deschidă un magazin în UK, unde chiriile spațiilor comerciale și taxele te pălesc în moalele capului.

Degeaba le-am colindat, nicăieri brînză n-am aflat! (iaca și rima). I mean brînză adevarată, nu porcărie de telemea. În veci nu voi înțelege de ce ar prefera cineva telemeaua brînzei de burduf, dar mno, în gusturile altora nu poți face nimic…

De ce mi s-a pus așa rău pata pe brînză? Nu, nu am pofte, thanks God, (”fabrica” s-a desființat, nu doar s-a închis, căci patru copii sînt mai mult decit suficienți) ci mi se trage de la dietă. Un fel de dietă, mă rog. Mai pe ințeles, încerc să înlocuiesc felia de tort la care aș pofti cu o bucată de brînză cu roșii, după sfaturile lui Laslău, sînt sigură că 99% dintre doamne știu despre cine vorbesc.

Un fel de dietă pentru că nu pot nici in ruptul capului să respect în totalitate cantitatea maximă de carbohidraţi recomandată de el, că mă ia cu leşin. Sînt fan dulciuri şi punct. Se şi vede, dealtfel, de la data căsătoriei şi pînă acum (18 ani) am pus fix 20 de kile. S-avem pardon, sînt o femeie cu greutate. Nu mă stresez foarte tare, dar totuşi mi-am pus în gînd, măcar dacă nu voi reuşi să slăbesc, măcar să nu mai pun! Şi încerc din greu să înlocuiesc carbo cu proteine, dar e greeeeu tată….

Am mincat o zi intreaga aproape numai alune si nuci crude, o zi de salate cu un pic de bacon prajit, alta numai omlete, cascaval si iaurt, dar acuma sint asa de obosita ca as minca asa, cam vreo juma’ de tort. Am zis ca pacalesc pofta cu brinza si rosii, una din favoritele mele, dar ia brinza de unde nu-i. Sapunul de rufe pe care englezii il numesc ”cheese” nu intra la socoteala.

Asa ca mi-am luat un pachet de chipsuri, la impuls asa, 56 de grame de carbo la suta de grame, portia de carbo pe o zi, dupa sfatul lui Laslau, plini de e-uri si alte celea, si le maninc combinate cu legume la abur: morcov, mazare, porumb. Nu rideti, e bun cu chipsuri picante. Bine ca macar am rezistat tentatiei de a lua un tort triple choc…

Greu cu dieta asta….

How Parents Can Help Teens Under Academic Pressure | Psych Central

How Parents Can Help Teens Under Academic Pressure | Psych Central.

INFUNDAREA UNUI CANAL IN TIMPUL ALAPTARII

http://clubulbebelusilor.ro/articol/1310/infundarea-unui-canal-in-timpul-alaptarii.html

Școala – cum este și cum ar trebui să fie

…Si nimic nu s-a schimbat de la data publicarii acestui articol, 2007.

Şcoala românească

Sistemul românesc de învățământ este în perpetuă „reformă” de 18 ani de zile. Pe de altă parte, școala postdecembristă a coborât pe ultimele locuri între sistemele europene de educație. Această realitate se datorează în primul rând faptului că școala continuă să nu fie centrată pe interesul elevului. Cei care dețin decizia par să trăiască într-o realitate proprie, diferită de cea în care există copiii, părinții, profesorii. Sunt elaborate programe, manuale, reglementări pentru oricine altcineva decât pentru elevii care ar trebui să beneficieze de ele.

Modele de urmat există în țările Europei din care oficial facem parte – ceea ce lipsește este voința de a le urma! Nimeni nu a dovedit, încă, voința reală de a reforma, astfel încât „reforma” a devenit, în timp, un cuvânt lipsit de conținut. Semnalele (unele disperate) dinspre copii, pãrinti, profesori, rãmân fãrã ecou acolo sus, în turnul de fildeș în care s-au izolat, comod, diriguitorii…

Vezi articolul original 139 de cuvinte mai mult

06 Decembrie 2014-bilanțul anului 2014

Bilantul anului 2014 (precis de Anul Nou n-o sa am timp de asa ceva):

  • In Mai am plecat in Romania sa-mi dau licenta: veni-vidi-vici. Dupa un efort urias, am reusit. Poate pentru unii o amarita de licenta nu e mare chestie. Pentru mine e mare chestie: desi muncesc de la 18 ani, nu am avut niciodata bani sa imi permit sa fac o facultate, desi mi-am dorit mult. In sfirsit, am reusit.

Am inceput-o in 2011, la 36 de ani, avind deja trei copii si fiind insarcinata cu al 4-lea, singura, caci sotul plecase deja in Franta (s-a mutat ulterior in UK unde ne-am mutat acum cu totii), avind serviciu si o mica afacere; am ales Iasiul, desi eu locuiam linga Bistrita, singura facultate care oferea cursuri de biologie la distanta. De fapt mai era una la Bucuresti, dar aia a iesit din discutie din start, in primul rind pentru ca era in Bucuresti. Va las sa ghiciti de ce.

Am mers la cursuri insarcinata, cu bebe mic+prietena/bona, sau bebe+fiica cea mare/bona, cu fetita mijlocie (care murea de dorul meu in perioada examenelor si a zis ca ea nu mai rezista o saptamina fara mami), iarna pe un frig cumplit, vara pe niste calduri infioratoare, cite 7 ore cu trenul incolo si inca 7 inapoi, am dormit la hotel, motel, hostel, colega, camara pe trei scaune, in tren la cuseta, in tren pe banca la clasa a 2-a. Am lasat copiii cu bunica, cu soacra, cu prietena mea Dorina (MULTUMESC!), iar in anul trei singuri, in grija Claudiei, fiica-mea cea mare. Am invatat muuuuulte nopti, zile , acasa, in tren, in hotel, pe holurile facultatii, cu 5 minute inainte de examene. Am mai invatat si dupa examene, incercind sa vad unde am gresit. Asa se invata cel mai bine , de fapt. Nu voi uita niciodata raspunsul corect la intrebarile la care in examen am raspuns gresit.

La final mi-am luat numeroasa trupa si i-am carat dupa mine din UK in Romania (caci deja ne mutasem in UK) ca sa imi dau examenul de licenta, la 39 de ani. As fi preferat sa o fac cu vreo 15 ani in urma, ca sa nu chinui pe nimeni, dar nu s-a putut.

Nu a fost usor, dar am reusit. A fost una dintre cele mai dificile si frumoase experiente din viata mea.

  • In Iulie ne-am reintors in UK
  • In Septembrie am inscris-o si pe Claudia la scoala normala, dupa un an de homeschooling. Le admir pe mamele care pot si vor sa faca asta. Mie nu mi-a placut experienta, am facut-o de musai. Detalii in postarile precedente. Mi-am descoperite multe slabiciuni pe parcursul homeschoolingului: nu stiu sa predau. Bine ca nu m-am facut cadru didactic, caci nu am nici o inclinatie. Daca eu inteleg o chestie, imi este aproape imposibil sa pricep cum altcineva nu o intelege asa cum am inteles-o si eu. Ca atare, daca Claudia nu intelegea din prima, o suspectam ca se preface ca nu a inteles, ca sa lalalie lectia. Si ma enervam, Si urlam. Si….pas. Homeschoolingul nu e pentru noi. Pentru mine, cel putin. Acum e inscrisa la o alta scoala decit cea unde am inscris-o initial deodata cu Cosmin, un pic mai mica si mai aproape de casa, unde s-a adaptat excelent si se simte foarte bine. Si asta e o scoala buna, e academie, (scolile bune din UK se numesc Grammar School sau academii, nu e o academie in sensul romanesc, bineinteles), per total sintem foarte multumiti.
  • In Septembrie am inceput sa lucrez ca cleaner, am lasat-o balta dupa doua saptamini, motivul principal fiind ca m-am imbolnavit: desi initial a fost vorba doar sa fac curatenie intr-o cantina, ulterior au mai adaugat trei scari pentru Vineri, care imi luau inca 4 ore-de la 5 seara la 1 noaptea cu tot cu cantina;  neobisnuita cu efortul fizic transpiram ca un cal, iar usa si geamurile de la scari erau in permanenta deschise; rezultatul a fost un super torticolis plus bronsita care m-a bagat la pat; asa ca am cedat si am renuntat.
  • In Noiembrie am inceput sa lucrez pe cont propriu, self employed. Am doua activitati: una de consiliere a romanilor nou veniti in UK, cealalta de consiliere a turistilor britanici care vor sa faca o vacanta in Romania. Ambele sint inca in faza de cercetare, pentru ca la asa ceva nu te poti baga decit dupa ce te-ai documentat si pregatit foarte bine. Deci….invat, caut, etc, etc. E bine, sint in priza, ca de obicei.
  • Saptamina trecuta am primit o oferta de job in laborator, in Chester. Asta inseamna mutare cu trupa. Desi o asemenea ocazie nu se rateaza, inca nu am dat nici un raspuns: mi-e o groaza de mutare……

Concluzii: pe finalul anului sint confuza. Nu stiu ce sa fac si nu stiu ce ma asteapta in 2015. Ai mei spun ”fa cum crezi, deciziile tale sint cele mai bune”. Si lasa tot greul pe mine.

Pai…vom trai si vom vedea.

Pentaxim, vaccinul cu efecte adverse grave!

pentaxim, vaccinul cu efecte adverse grave!.

Helping Young People Change: The Key of Motivation | World of Psychology

Helping Young People Change: The Key of Motivation | World of Psychology.

In curind si traducerea. Keep in touch.

”Dragostea pe primul loc”

traducere din ”Baby Minds” by Linda Acredolo and Susan Goodwyn

”Cel mai important lucru pe care îl poţi face pentru dezvoltarea emoţională, creşterea sentimentului de siguranţă şi a încrederii în sine a copilului tău, este să îi dăruieşti multă dragoste şi afecţiune.

Studii recente au demonstrat că beneficiile unei relaţii afectuoase a familiei cu copilul sînt mult mai mari decît se ştia pînă în prezent.

Interacţiunile afectuoase cu bebeluşul sau copilul mic nu doar că îi hrănesc dezvoltarea emoţională, dar ajută şi la dezvoltarea abilităţilor cognitive a acestuia.

Dr Stanley Greenspan, psihiatru pediatru la Universitatea George Washington, afirmă că bazele dezvoltării mentale ale copilului se află în aceste interacţiuni afectuoase de la începutul vieţii bebeluşului. Calităţile intelectuale, cum ar fi formarea ideilor, rezolvarea problemelor, gîndirea logică, folosirea simbolurilor şi învăţarea gramaticii sînt strîns legate de dezvoltarea emoţională a copilului prin ceea ce el numeşte ”conexiune inimă-creier”.

Probabil vă întrebaţi cum funcţionează o astfel de ”conexiune”. Dr Greenspan şi colegii săi explică: partea specifică a creierului care reglează emoţiile influenţează şi dezvoltarea abilităţilor cognitive ale copilului. Deci dezvoltarea unui circuit neural bogat cu ajutorul experienţelor afectuoase din primele clipe de viaţă este extrem de importantă pentru dezvoltarea intelectuală a copilului.

Deşi sugestiile pe care le vei găsi în următoarele capitole sînt destinate să te ajute să dezvloţi conexiunile intelectuale ale bebeluşului tău, securitatea sa emoţională ar trebui să fie întotdeauna prioritatea ta absolută. Energia intelectuală a unui bebeluş este liberă să exploreze lumea din jur şi să obţină toate avantajele din experienţele care vor veni în calea sa, doar dacă el se simte în siguranţă din punct de vedere emoţional.”

Iar pentru aceasta el trebuie să se simtă iubit necondiţionat, aş adăuga eu.

Cu alte cuvinte, cu cît un copil este mai iubit, cu atît va fi mai inteligent, nu mai răsfăţat, aşa cum este prejudecata populară.

Am auzit odată o ”zicală” populară care m-a înfiorat, emisă chiar de o mamă: ”Copilului trebuie să îi arăţi că îl iubeşti doar cînd doarme.” Da, dacă vrei ca odată ajuns adult să îşi omoare nevasta pentru că supa nu e caldă, sau să îşi scalpeze fratele pentru 50 cm de teren.

(În caz că vă întrebaţi, voi traduce în continuare cartea. Abonaţi-vă 🙂 )

Am job nou: cleaner!

Asa iti trebuie-vor spune unii. Ai plecat in UK sa fi servitoare.

Nu as putea spune ca imi place in mod deosebit sa muncesc din greu si underpayed, sau ca clasicul ”lasa ca nu e rusine sa muncesti” ma incalzeste in vreun fel. Ideea e ca voiam cu disperare sa am banul meu, desi toti banii lu’ sotu’ sint in portofelul meu si never ever nu imi cere socoteala.

Sint o persoana obisnuita sa munceasca si sa aiba banul ei. Punct. Muncesc de la 18 ani, iar dupa 2 ani de concediu de ingrijire a copilului si inca 9 luni de somat simteam ca turb daca nu muncesc ceva. Orice.

Din pacate zona in care ne-am stabilit noi nu este cea mai buna pt a gasi un job in domeniul meu: biomedical. Joburile de genu asta sint in orase mari : Londra, Birmingham, Chester, etc. Aici gasesti in cel mai bun caz job de flebotomist, iar eu urasc sa interactionez cu oameni bolnavi. De aia dupa 4 plus 1 ani de scoala de asistenti medicali am schimbat urgent macazul pe laborator.

Ieri ma gindeam ca oare nu ar fi bine sa ma inregistrez ca asistenta medicala, chiar daca mai fac un curs de echivalare, ca na, esti asistent, nu cleaner, salariul e cel putin dublu, si joburi chiar si part time sint din belsug in zona.

Dar citind acest anunt de angajare mi-a trecut urgent:

”The ideal candidate will have:-

  • Ability to undertake person centered key working and care planning
  • The ability to manage a span of duty, ensuring the provision of high quality care
  • Ability to communicate effectively (written and verbal) and to demonstrate good interpersonal skills
  • Reliability, flexibility, motivation and ability to work effectively in critical or pressured situations.
  • A warm, considerate and empathetic character ”

Caci nu, oricit m-as stradui, nu voi avea in veci calitatile cerute, nu pot lucra in situatii critice si presante, ba chiar ma blochez, ca sa nu mai vorbesc de caracterul meu care nu e warm si empathetic citusi de putin! Urasc sa lucrez cu oameni, in special cu bolnavi, si gata.

Revenind la cleaning: dupa ce am aplicat in  disperare pt joburi la farmacii, opticians si magazine si am sustinut vreo 12 interviuri, mi-am dat seama ca nu voi obtine veci jobul dorit atita timp cit Giulia si Rebecca sint mici: nimeni nu putea sa imi ofere un part time intre orele 5 si 12 dupa masa! Toti voiau sa vin dimineata, sau dupa masa de la 2, 3, cel tirziu 4. Din pacate, la 3 si 20 eu trebuie sa o iau pe Giulia de la scoala, iar pina la 4 cind soseste si Claudia acasa nu am cu cine sa o las pe Rebecca.

Am scazut pretentiile si am inceput sa aplic pe joburi in fabrici, caci zona asta nu abunda in clinici si laboratoare, dar abunda in fabrici de mincare!

Aici mi s-a oferit din prima un job de sef de echipa, de la 6 seara la 6 dimineata, 3 zile si 3 liber. Cum, mai frate, sef de echipa??? Eu nu am fost in viata mea intr-o fabrica si tu ma vrei team leader?? Hai ca poate asta nu ar fi fost asa o mare problema, caci imi ofereau training 12 saptamini, si tot ce isi doreau de fapt era cineva capabil sa rezolve anumite probleme tehnice minore ca sa mearga treaba snur . Problema era programul criminal, 12 ore, trei nopti una dupa alta. Clar ca nu am putut accepta, era sinucidere curata, desi salariul era foarte tentant.

Am cerut sa imi gaseasca un job part time de muncitor. Nimic disponibil, in zona e abundenta de poloneze absolut dispuse sa munceasca in fabrica full time.

Asa ca somam si turbam.

Saptamina trecuta ma suna tipa de la agentie si zice, fericita: ”am un job part time de la 8 seara la 12 noaptea, te intereseaza? Weekends off. ”

Uraaa!! Am exclamat in gind. Sigur ca ma intereseaza. Ce e?

Cleaner, zice. La o cantina.

Stau, rasuflu adinc: bine, bre, ma intereseaza. Cit e salariul?

6, 31. Adica minim pe economie. Fac un calcul mental rapid: intr-o saptamina cistig 126 de lire, adica 730 de lei, aproximativ 3000 de lei pe luna. In Romania aveam 1800 de lei pe luna dupa 16 ani vechime, ca tehnician de laborator. Iar preturile sint cam aceleasi, cu exceptia chiriei si impozitelor, care sint infiorator de mari aici. Alea oricum le plateste sotzu’. Ne mai miram de ce emigreaza lumea intr-o veselie.

Ok, zic, cind incep?

Diseara.

Si am inceput. Fac curatenie intr-o cantina cu 250 de locuri, am la dispozitie 4 ore pt asta. Sa nu credeti ca e usor. Sint tzapana de spate de la mop iar mina dreapta, cea cu care sterg mesele si scaunele, are febra musculara. zau. Ca sa nu mai zic de mindria mea dureros de calcata in picioare cind intru tantosa in cantina cu obiectele muncii: matura, faras, mop si galeata cu servetele umede pt sters mesele.

Sotu a protestat viguros, nici acuma nu vorbeste cu mine decit monosilabic, caci recunosc, cistiga suficient cit sa traim decent, dar aseara am luat primii bani munciti de mine dupa mult timp: 60 de lire pt 2 zile jumate, si m-am simtit foarte, foarte bine, desi el face acesti bani intr-o jumatate de zi!

Azi dimineata mi-am luat ”salariul” si am iesit in oras, singura. M-am oprit la cafeneaua mea preferata, unde o cafea e 2,60 de lire si o felie de chec tot atita, dar atmosfera face toti banii. Am zacut intr-un fotoliu o ora, savurind un capuccino grozav si ascultind jazz, si mi-am zis ca munca nu a omorit pe nimeni, bre…. Nu-i asa?

Cooking Without Limits

Food Photography & Recipes

Ce să gătesc azi

''Caietul'' meu cu rețete, organizat pe categorii.

Cecile's Cuisine

A Blog about Easy, Healthy yet Delicious Recipes for Working Moms like me.

40 Something

What's next?

Zona de criza

In si dincolo de crize

Sergiu Somesan

Proza fantastica si SF

Jurnal de Cafenea

i m p e r f e c t i u n i by takiss

DermPath Daily

Devoted to what everyone loves to see more of...SKIN!

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Bisofficiallan

World in your eyes!

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Violeta Balan

De la o zi la alta

Semizeea

Cine poate sau are curaj să încerce să-i răpească femeii plăcerea de a se contrazice, de a se răzgândi și încă a avea dreptate, de a acționa contrar logicii proprii?

COJOCARII

Blog de Familie