Skip to content

Wonder Woman

Noiembrie 20, 2011

Wonder woman nu opreşte gloanţele cu pieptul gol. Ea nu produce electricitate. Şi nici măcar nu zboară.

O, nu. Wonder woman are trei copii, este însărcinată cu al patrulea, are serviciu cu normă întreagă, are o mică afacere, este şi studentă (la I.D., ce-i drept…), are curte, grădină, căţel, pisică şi chiar şi găini. Aaa, era să uit ce era mai important: pe lîngă toate astea, wonder woman locuieşte în România, ţara în care protecţia socială e doar o vorbă-n vînt.

O, da. Există. Aia sunt eu. Şi ca mine sunt ferm convinsă că mai sunt o mulţime de wonder women, doar că ele nu scriu pe blog, cel puţin nu în limba română. Ori poate nu am găsit eu blogul niciuneia.

Mie nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap să mă consider o wonder woman, dacă nu mi-ar fi zis aşa o cunoştinţă cînd a aflat  că sunt însărcinată pentru a patra oară. Şi după ce am izbucnit în rîs am stat puţin şi m-am gîndit: „da, ai dreptate, chiar sunt o wonder woman”. Deşi arareori mă simt aşa. De cele mai multe ori mă simt doar ca o mămică copleşită de responsabilităţi şi probleme, foarte ocupată, foarte obosită, absolut nemulţumită de felul cum îmi îndeplinesc multiplele îndatoriri, super stresată de cele mai multe ori, etc, etc.

Azi dimineaţa la 4 mi-a venit ideea acestui nou blog. Care va fi de fapt un jurnal al vieţii noastre de zi cu zi (maaaad house, indeed). Unul fără make up, scris mai mult pentru mine şi pentru copii, din simplul motiv că am observat că uit enorm, uit chestii importante, iar vechile mele jurnale clasice, pe hîrtie, nu au nici un farmec pentru copii. Mda. Generaţia internet.

Cu toate astea, va fi public, în ideea că poate va fi de folos şi altor mămici care se simt nu o dată copleşite de responsabilităţi; mie una îmi face bine cînd aflu că mai sunt şi alţii care trăiesc aşa ca mine, într-un iureş continuu şi nebun al evenimentelor.

Dar să încep cu începutul: în primul rînd, nu prea am găsit suport pe siteurile româneşti de socializare ale mămicilor, gen copilul.ro, mami, bebe, etc. Din simplul motiv că majoritatea mamelor românce au maxim trei copii. Cel puţin alea care au acces la internet şi cu care ar merita să schimb o părere pertinentă despre creşterea copiilor. Dacă nu mă credeţi, ia daţi un search pe goagăl „a patra sarcină” sau „familii cu patru copii”. Veţi găsi doar cazuri sociale sau ştiri despre Heidi Klum.

Aşa că mai citesc pe forumuri străine, mai schimb o părere, una alta, dar nu e ecelaşi lucru: celelalte mămici nu trăiesc pe minunatele plaiuri mioritice, deci experienţele noastre sunt total diferite cel puţin dpdv economico-social.

Ei bine, să încep jurnalul propriu zis: ieri am împlinit 35 săptămîni de sarcină. Deoarece tati e în străinătate la muncă (realitatea cea mai cruntă şi dureroasă în România…) şi nici nu am pe altcineva care să mă ajute cu aşa ceva, de cîteva zile am început încet încet să-mi fac bagajul pentru spital. Aseară l-am finalizat (sper!). Am două sacoşe cu toate cele necesare pentru şederea în spital: halat gros, halat subţire (nu ştiu cît e de cald în spitalul din Bistriţa, unde sper că voi naşte), trei cămaşi de noapte (de fapt în bagaj sunt doar două, una e încă pe sfoară la uscat-bine că mi-am amintit de ea!), şosete, chiloţi, trei prosoape, săpun lichid, vată, tifon, comprese sterile pentru plaga de la cezariană (am decis să fac cezariană şi ligatură de trompe; cred că patru copii totuşi ne ajung! sper totuşi că aşa va fi, deoarece de cîteva zile am simptome prevestitoare de naştere, iar dacă mi se declanşeaza mai devreme cu siguranţă că nu voi ajunge la timp la spitalul din Bistriţa…), papuci de casă două perechi, farfurie, pahar, linguriţe, hainuţe pt bebe,iod, algocalmin, cremă pt funduleţ, biberon, etc.

Sper că voi sta într-un salon mama şi copilul, ca să-mi pot îngriji singură bebeluşa, deoarece ştiu şi eu cum sunt trataţi nou născuţii de către asistentele şi infirmierele de pe secţia nou-născuţi. N-o spun neapărat ca o acuză, realitatea e că  sunt mult prea puţine asistente şi mult prea ocupate ca să se poată ocupa omeneşte de fiecare bebeluş în parte. Iar de infirmiere nici nu mai zic. Majoritatea sunt cam abrutizate. Nici nu-i de mirare: cum poate fi o persoană care lucrează în schimburi pentru fabulosul salariu de 6-700 lei?

Din bagaj mai lipsesc pampersurile new born, de care nu găsesc în comuna oraşul Năsăud. Astea vor fi responsabilitatea Claudiei, fetiţa mea cea mai mare, care e elevă la şcoală în Bistriţa şi care are deci acces la supermarketurile de acolo, un picuţ mai dotate de cît cel de aici. Asta în cazul în care Rebecca nu va decide totuşi să mai stea cuminte în burtă încă 8 zile, pînă vine tati acasă. Dacă va fi aşa, el va fi cel care va căuta pampersuri prin Bistriţa. Să sperăm că va fi aşa.

Nu de alta dar Claudiei nu-i place să facă cumpărături. Cînd o trimit să cumpere ceva, face o mutră de condamnat la eşafod, iar mie simt că-mi creşte brusc tensiunea cînd o văd. Deşi are 12 ani şi e foarte atentă la detalii, aşa că dacă totuşi decide să meargă la cumpărături ştiu sigur că va găsi ceea ce i-am cerut, chiar dacă e pitit undeva întrt-un colţ al magazinului unde nici măcar vînzătoarele nu ştiu să-l găsească, nu ştiu de ce i se pare o corvoadă mersul la cumpărături! Cînd eram de vîrsta ei, eu abia aşteptam să fiu trimisă la magazin. Ce-i drept, asta se întîmpla cam rar, deoarece eu aveam 12 ani în epoca de aur, cînd mersul la magazine era o chestie fără sens, pentru că 29 zile din 30 ele erau absolut goale. În cea de-a 30-a zi se dădea „raţia”, iar atunci mergeau la magazin doar adulţii, căci acolo nu mai era un loc potrivit pentru copii…

Deşi am un burtoi imens care mă împiedică să mă întorc în pat dintr-o singură mişcare, deşi aciditatea gastrică mă face să dorm pe trei perne, deşi mă duc la baie de 3-4 ori pe noapte, etc, etc (mămicile ştiu despre ce vorbesc!), nu mă grăbesc să scap de sarcină. Mă bucur din plin de ultimele mele zile de sarcină din mai multe motive:

-este ultima dată cînd îmi admir în oglindă silueta de gravidă (SPER!!!)

-o port pe bebe peste tot cu mine fără (prea mare ) efort şi fără să plîngă, fără să am grija pampersurilor, şerveţelelor şi biberoanelor

-chiar dacă dorm doar cîteva ore pe noapte, şi alea tare chinuite, măcar le dorm exact atunci cînd îmi e somn! După naştere nu voi mai avea privilegiul ăsta: voi dormi cîteva ore pe noapte atunci cînd va dori şi-mi va da voie bebe.

Şi mai am un motiv să nu aştept naşterea măcar încă 8 zile: soţul meu e plecat din ţară din luna Mai, cînd burtica mea era doar ca după o masă mai copioasă. Aş vrea să apuce şi el să mă mai vadă aşa măcar o zi.

Mai diseară voi mai scrie cîte ceva , dar acum e absolut musai să mă despart de calcu şi să mă întorc la viaţa mea obişnuită: copiii aşteaptă prînzul! Mai ales că am două feluri de mîncare de pregătit, musai să mă grăbesc. Da, aşa e la noi: cei mari vor mămăligă cu omletă,şuncă şi smîntînă, dar cea mică bineînţeles că vrea altceva: macaroane cu pesmet! Noroc că mi-au mai rămas macaroane fierte de la prînzul de ieri, trebuie doar să le dau prin pesmet.

Un final de postare foarte nepotrivit cu începutul epic, ca şi viaţa noastră zilnică dealtfel…

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cooking Without Limits

Food Photography & Recipes

Ce să gătesc azi

''Caietul'' meu cu rețete, organizat pe categorii.

Cecile's Cuisine

A Blog about Easy, Healthy yet Delicious Recipes for Working Moms like me.

40 Something

What's next?

Zona de criza

In si dincolo de crize

Sergiu Somesan

Proza fantastica si SF

DermPath Daily

Devoted to what everyone loves to see more of...SKIN!

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Bisofficiallan

World in your eyes!

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Violeta Balan

De la o zi la alta

Semizeea

Cine poate sau are curaj să încerce să-i răpească femeii plăcerea de a se contrazice, de a se răzgândi și încă a avea dreptate, de a acționa contrar logicii proprii?

COJOCARII

Blog de Familie

%d blogeri au apreciat asta: