Skip to content

Îmi neglijez copiii

Octombrie 30, 2012

Credeam ca m-am obisnuit cu injuraturi de genul ”nu mai faceti copii retardatilor, planeta e suprapopulata”. De fapt injuraturile veneau din mediul online, de la persoane necunoscute. Venind de la niste anonimi frustrati nu ma deranjau.

Dar cind veninul vine din partea altor mame, ba mai mult, colege de munca, am ramas surprinsa neplacut. Si m-a afectat pentru un timp.

Cred ca din afara e greu sa intelegi o femeie care îşi asumă conştient şi voit faptul că pentru o lungă perioadă viaţa ei va însemna doar pempărşi, dinţişori, grijă pentru căzături, consolat şi şters lăcrimioare-de-nu-vreau-la creşă/grădi, primele litere, lupta cu lecţiile, primele suferinţe din dragoste, examene, etc, etc, etc, fără viaţă personală, fără pic de relaxare, fără viaţă sexuală, fără ordine şi linişte în casă, ş.a.m.d.

Pentru cineva din afara e usor si la indemina sa presupuna ca parintii respectivi sint cam retardati. Sa faci mai multi copii presupune un mare sacrificiu de sine. Nu sint multi dispusi sa il faca, e de inteles, si e foarte usor sa presupui (chiar si mie mi s-a intimplat) ca acei copii din familii numeroase sint oarecum neglijati.

Parintii zilelor noastre considera ca unui copil trebuie sa ii asiguri un start foarte bun in viata ca sa invinga ”competitia”: intreaga ta atentie, cea mai buna gradinita, cea mai buna scoala, meditatii, ore de pian, ore de inot, asigurare medicala privata, s.a.m.d. De asemenea, majoritatea parintilor considera ca daca ii fac copilului lor mai mult de un fratior/surioara, acesta va avea de suferit: va fi neglijat!

Din pacate insa nu de putine ori unii parintii ramin surprinsi ca odraslele carora le-au oferit intreaga lor atentie si tot ce s-a putut mai bun nu dau ”randamentul” scontat, ba chiar sint depasiti de catre copii care provin din medii defavorizate. Explicatia e simpla: li s-a oferit totul pe tava, nu sint obisnuiti cu competitia, nu sint obisnuiti sa lupte ca sa obtina ceva!

Cea mai mare parte a mamelor cu un singur copil le compătimesc oarecum pe cele care au mai mulţi, pentru că pur şi simplu nu-şi pot imagina (sau  poate,tocmai pentru că pot!) cum e sa fi atît de ocupat, tot timpul… Stiu insa ca exista si femei de-a dreptul invidioase pe curajul altora de a face mai mult de un copil; sint rare, dar exista.

Nu m-am gîndit că vreo frustrată de-asta m-ar putea afecta în vreun fel. Dar uite că m-am înşelat.

Dacă aţi reuşit să treceţi mai departe de intro-ul lung de mai sus, să mă explic de ce-s aşa pornită:

O colegă de muncă ce face parte din categoria sus menţionată, adică frustrată, mă acuză că-mi neglijez copiii. Nici măcar n-are curaj să îmi spună chestia asta în faţă, mă bîrfeşte pe la spate.

Prima dată a făcut afirmaţia asta (mă rog, prima dată cînd am aflat…) cînd eu, avînd o mică afacere cu cosmetice (nu Avon sau Oriflame, ci propria mea afacere cu produse româneşti) m-am dus la un grup de colege, printre care şi persoana în cauză, să le fac o prezentare de produse. Reacţia ei după plecarea mea a fost: „Da´ la ce-i ma trebe şi ăsteia afacere, mai bine să-şi vadă de copii, că nu-s îngrijiţi cum trebuie. Numai după bani aleargă”. Pe atunci aveam doar trei copii, şi bani nu mai trebuie să precizez că îţi trebuie cu atît mai mulţ cu cîţi ai mai mulţi copii.

M-am tot întrebat după aceea ce-o fi vrut să zică… Eu, de bună credinţă, mă gîndeam că poate are dreptate, poate nu-i îngrijesc cum trebuie pe copii, şi m-am frămîntat mult pe tema asta, deşi ştiu că fac tot timpul tot ce pot în sensul ăsta, şi majoritatea cunoscutilor îmi spun chiar că sînt prea protectoare cu ei.

În fine, trecusem peste. Însă astă vară mneaei a venit în vizită la o vecină şi au stat în curte pe terasă. De acolo l-au văzut pe Cosmin cum o plimba pe Rebecca cu căruciorul pe strada noastră. Cosmin a plimbat-o fix o oră, că aşa i-am dat eu termen. În răstimpul ăsta eu pregăteam masa de prînz (era duminică). De cînd a apărut Rebecca pe lume de obicei mesele noastre de prînz constau într-un fel din carne semipreparat alături de piure instant sau orez la microunde sau legume (din alea congelate, care trebuie doar aruncate în oală!), dar sîmbăta şi duminica îi pun pe cei mari s-o plimbe pe afara ca eu să pot prepara o masă decentă.

Ei bine reacţia dumneaei a fost că eu îmi neglijez copiii. Pentru că am lăsat-o pe cea mică (o oră întreagă, va dati seama??!!!!) (în cărucior, pe strada noastră) în grija lui Cosmin. Care are 11 ani.

Ei bine, trebuie să recunosc că viaţa cu atîţia copii şi cu atîtea activităţi predispune la mici „accidente”, cum ar fi faptul că dacă eu o culc pe Becca şi Giulia sau Cosmin vor să iasă la joacă fix atunci se mai întîmplă să iasă îmbrăcaţi anapoda, sau că dimineaţa, după cîte o noapte de învăţat sau de plîns de-al Rebeccăi eu nu mă pot trezi să văd cum s-a îmbrăcat Cosmin, şi uneori merge cu cămaşă necălcată şi cu mînecă scurtă peste bluză cu mînecă lungă ori merge cu şosete pluşate vara, sau că de cele mai multe ori la mine acasă e dezordine, dar mie personal nu mi se pare că asta ar înseamna că îi neglijez! Iar faptul că la lecţii nu stau lîngă copii e din principiu, nu din lipsă de timp! De asemenea, nici insistatul-ca-copiii-să-mînănce-pînă-se-fac-obezi, cum e obiceiul în Ardeal, nu-mi stă în fire. Astea ar fi singurele „neglijenţe ” pe care mi le pot reproşa.

Ei bine, vă invit să vă daţi cu părerea:

-cei/cele care mă cunoaşteţi personal-ce credeţi, copiii mei sînt neglijaţi?

-ceilalţi cititori: ce înţelegeţi voi prin copii neglijaţi?

 

Anunțuri

From → De of şi-amar

4 comentarii
  1. Buna! Nu te cunosc si nici nu stiam de blogul tau pana azi! Eu am un singur copil si imi imaginez numai ce inseamna sa ai patru. 🙂 Mai cunosc o wonder woman de calibrul tau si declar ca va admir!

    Eu cred ca nu ii neglijezi, ci ii responsabilizezi pe cei mari! Si eu, cand eram mici, aveam grija de frate-meu. Stii si tu cum se mergea la scoala cu cheia de gat, cum ne incalzeam singuri mancarea, ne faceam temele si apoi ieseam pe afara. Asta pe cand parintii erau la munca… Si nu cred ca ne-a prins rau deloc.

    Iti urez mult spor si forta sa le poti face pe toate asa cum iti doresti! 🙂

    A! Si o sa continui sa te citesc!

  2. Buna!Azi tiam descoperit blogul si imi place ce am gasit!Felicitari pentru ca reusesti sa cresti 4 copii.Imi imaginez cat poate fi de greu…..

  3. Multumesc si bun venit si fluturasilor talentati!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cecile's Cuisine

A Blog about Easy, Healthy yet Delicious Recipes for Working Moms like me.

40 Something

What's next?

Zona de criza

In si dincolo de crize

Sergiu Somesan

Proza fantastica si SF

DermPath Daily

Devoted to what everyone loves to see more of...SKIN!

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Bisofficiallan

World in your eyes!

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Violeta Balan

De la o zi la alta

Semizeea

Cine poate sau are curaj să încerce să-i răpească femeii plăcerea de a se contrazice, de a se răzgândi și încă a avea dreptate, de a acționa contrar logicii proprii?

COJOCARII

Blog de Familie

windowscoolsecrets

Just another WordPress.com site

Liga pentru Sanatate

Locul de discutii al celor care isi doresc ca sistemul sanitar din Romania sa isi recapete demnitatea si valoarea

%d blogeri au apreciat asta: