Skip to content

Cum înţărcăm un copil de 2 ani.

Mai 8, 2014

Ei bine…cînd aflaţi o metodă sigură să îmi spuneţi şi mie. Noi sîntem în a 4-a zi de încercări, SPER că vom reuşi. Nu de alta, dar urmează să plec la Iaşi pentru două săptămîni în perioada examenelor iar domnişorica va rămîne cu Claudia şi cu bunică-mea sau cu soacră-mea, vedem noi cine vrea să se sacrifice, şi nu aş vrea să fie un şoc extrem: ţara schimbată, casa schimbată, mama nu, ţiţi nu.

Cu atît mai mult cu cît am cam rămas fără lapte, presupun că din cauza stressului şi oboselii datorate învăţatului, iar cînd ţiţi este goală, alăptatul devine dureros. Şi fix de dureri de sîni aveam eu nevoie acuma.

Ne pregătim de mers în Romania pentru examenele mele, toată trupa, cu excepţia lui tati. Asta înseamnă muncă de lămurire cu directorii şcolilor lui Giulia şi Cosmin, ca să le dea voie să lipsească, iar perioada de lipsit este foarte mare: din 21 Mai pînă în 20 Iulie. Cum în UK şcoala se termină în 23 Iulie, asta înseamnă două luni de lipsit de la şcoală. Iniţial ambii directori au spus că nu este nici o problemă, atîta timp cît şcoala din Năsăud îi înregistrează temporar, pe perioada cît vor fi în Romania. Darrr… urmează un mare dar, căci şcolile româneşti nu funcţionează după principiul ”totul spre binele elevilor”, ci pe principiul ”la noi este nevoie de o căruţă de acte şi aprobări înainte de a înregistra vreun copil şi nu putem concepe că există şcoli unde nu se dau note, deci cum să înregistrăm un copil care are doar nişte calificative la finalul semestrului?”. Aşa că şcoala din Năsăud ne-a refuzat ”înregistrarea duală” propusă de şcoala britanică. Deci am rămas la mila unor ofiţeri de la consiliul local britanic de care aparţinem, care trebuie să aprobe o absenţă aşa mare. Apoi urmează acceptul directorilor şcolii, pe care ne-au asigurat că îl vom primi DACĂ consiliul local va aproba. În această perioadă profesorii de la şcoala lui Cosmin ne vor trimite toate lecţiile prin email, iar temele le vom trimite înapoi tot aşa. Dacă ne vor aproba.

Deci…stress, oboseală şi iar stress. Biletele de avion deja sînt cumpărate şi sper din suflet că voi putea merge să îmi dau examenele pentru care am învăţat tot anul. Cum să nu îmi dispară laptele?!

Aşa că am trecut la înţărcare. În prima zi a fost….pfuui!! Groaznic. Iniţial am încercat metoda empatiei: ”o doare ţiţi pe mama, au, au ce rău o doare”. Vezi să nu. Empatia nu funcţionează la pitici. Dacă am văzut că nu merge aşa, am trecut pur şi simplu la interdicţie: ”nu e voie ţiţi”. Plînsete, ţipete, m-a bătut, m-a muşcat, s-a tăvălit pe jos de nervi…

Noaptea a fost şi mai şi. Cred că se înţelege de la sine că nu a dormit nimeni din casă. În afară de Claudia, a cărei dormitor e mai departe.

A doua zi mi-a venit o ideea salvatoare pe care v-o recomand: mi-am lipit bandă scotch pe sfîrcuri 🙂

S-a trezit pe la 10 (că doar era obosită după circul pe care-l făcuse în noaptea precedentă) şi a venit direct la ţiţi. Cînd a ridicat bluza şi a vazut banda scotch a rămas descumpănită cîteva clipe, apoi a început să plîngă, dar s-a calmat destul de repede. Apoi a emis perla: ”s-o ticat ţiţi lu’ mama, s-o lupt ţiţi”. În traducere: s-o stricat ţiţi lu’ mama, s-o rupt ţiţi :))))

Şi aşa o ducem de trei zile, vine, verifică să vadă dacă nu s-o reparat cumva ţiţi între timp, şi pleacă. Noaptea e puţin mai greu, mai trage cîte-un plîns, îmi mai trage cîte o palmă de ciudă, dar se calmează repede.

Aşa că…nu ştim încă 100% dacă va funcţiona metoda, dar avem mari speranţe. Wish us luck!

UPDATE: Metoda bandei scotch functioneaza, noua ne-a iesit. Baiu e ca faci iritatie pe pielea sensibila a sinilor de la porcaria de lipici, dar nah, ma rog, gasisti si voi ceva hipoalergenic, etc. Eu am rabdat si a meritat. Ca sa vezi: de la maxima disperare din primii doi ani ca pierzi laptele si se intarca copilu’, treci extrem de repede in cealalta extrema: e o victorie cind reusesti sa il intarci fara sa il chinui (prea tare). Mintea umana. Oricum, parerea mea e ca pina la 3 ani merge, dupa 3 ani nu mai, gata, te apuca toate crizele. Te saturi, asa, fara motiv. Cred ca e si ceva hormonal, si la animale e la fel: ati vazut cum fuge pisica de pisoi in perioada intarcarii? O inteleg, sarmana 🙂

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cecile's Cuisine

A Blog about Easy, Healthy yet Delicious Recipes for Working Moms like me.

40 Something

What's next?

Zona de criza

In si dincolo de crize

Sergiu Somesan

Proza fantastica si SF

DermPath Daily

Devoted to what everyone loves to see more of...SKIN!

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Bisofficiallan

World in your eyes!

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Violeta Balan

De la o zi la alta

Semizeea

Cine poate sau are curaj să încerce să-i răpească femeii plăcerea de a se contrazice, de a se răzgândi și încă a avea dreptate, de a acționa contrar logicii proprii?

COJOCARII

Blog de Familie

windowscoolsecrets

Just another WordPress.com site

Liga pentru Sanatate

Locul de discutii al celor care isi doresc ca sistemul sanitar din Romania sa isi recapete demnitatea si valoarea

%d blogeri au apreciat asta: