Skip to content

Helping Young People Change: The Key of Motivation | World of Psychology

Helping Young People Change: The Key of Motivation | World of Psychology.

In curind si traducerea. Keep in touch.

Anunțuri

”Dragostea pe primul loc”

traducere din ”Baby Minds” by Linda Acredolo and Susan Goodwyn

”Cel mai important lucru pe care îl poţi face pentru dezvoltarea emoţională, creşterea sentimentului de siguranţă şi a încrederii în sine a copilului tău, este să îi dăruieşti multă dragoste şi afecţiune.

Studii recente au demonstrat că beneficiile unei relaţii afectuoase a familiei cu copilul sînt mult mai mari decît se ştia pînă în prezent.

Interacţiunile afectuoase cu bebeluşul sau copilul mic nu doar că îi hrănesc dezvoltarea emoţională, dar ajută şi la dezvoltarea abilităţilor cognitive a acestuia.

Dr Stanley Greenspan, psihiatru pediatru la Universitatea George Washington, afirmă că bazele dezvoltării mentale ale copilului se află în aceste interacţiuni afectuoase de la începutul vieţii bebeluşului. Calităţile intelectuale, cum ar fi formarea ideilor, rezolvarea problemelor, gîndirea logică, folosirea simbolurilor şi învăţarea gramaticii sînt strîns legate de dezvoltarea emoţională a copilului prin ceea ce el numeşte ”conexiune inimă-creier”.

Probabil vă întrebaţi cum funcţionează o astfel de ”conexiune”. Dr Greenspan şi colegii săi explică: partea specifică a creierului care reglează emoţiile influenţează şi dezvoltarea abilităţilor cognitive ale copilului. Deci dezvoltarea unui circuit neural bogat cu ajutorul experienţelor afectuoase din primele clipe de viaţă este extrem de importantă pentru dezvoltarea intelectuală a copilului.

Deşi sugestiile pe care le vei găsi în următoarele capitole sînt destinate să te ajute să dezvloţi conexiunile intelectuale ale bebeluşului tău, securitatea sa emoţională ar trebui să fie întotdeauna prioritatea ta absolută. Energia intelectuală a unui bebeluş este liberă să exploreze lumea din jur şi să obţină toate avantajele din experienţele care vor veni în calea sa, doar dacă el se simte în siguranţă din punct de vedere emoţional.”

Iar pentru aceasta el trebuie să se simtă iubit necondiţionat, aş adăuga eu.

Cu alte cuvinte, cu cît un copil este mai iubit, cu atît va fi mai inteligent, nu mai răsfăţat, aşa cum este prejudecata populară.

Am auzit odată o ”zicală” populară care m-a înfiorat, emisă chiar de o mamă: ”Copilului trebuie să îi arăţi că îl iubeşti doar cînd doarme.” Da, dacă vrei ca odată ajuns adult să îşi omoare nevasta pentru că supa nu e caldă, sau să îşi scalpeze fratele pentru 50 cm de teren.

(În caz că vă întrebaţi, voi traduce în continuare cartea. Abonaţi-vă 🙂 )

Am job nou: cleaner!

Asa iti trebuie-vor spune unii. Ai plecat in UK sa fi servitoare.

Nu as putea spune ca imi place in mod deosebit sa muncesc din greu si underpayed, sau ca clasicul ”lasa ca nu e rusine sa muncesti” ma incalzeste in vreun fel. Ideea e ca voiam cu disperare sa am banul meu, desi toti banii lu’ sotu’ sint in portofelul meu si never ever nu imi cere socoteala.

Sint o persoana obisnuita sa munceasca si sa aiba banul ei. Punct. Muncesc de la 18 ani, iar dupa 2 ani de concediu de ingrijire a copilului si inca 9 luni de somat simteam ca turb daca nu muncesc ceva. Orice.

Din pacate zona in care ne-am stabilit noi nu este cea mai buna pt a gasi un job in domeniul meu: biomedical. Joburile de genu asta sint in orase mari : Londra, Birmingham, Chester, etc. Aici gasesti in cel mai bun caz job de flebotomist, iar eu urasc sa interactionez cu oameni bolnavi. De aia dupa 4 plus 1 ani de scoala de asistenti medicali am schimbat urgent macazul pe laborator.

Ieri ma gindeam ca oare nu ar fi bine sa ma inregistrez ca asistenta medicala, chiar daca mai fac un curs de echivalare, ca na, esti asistent, nu cleaner, salariul e cel putin dublu, si joburi chiar si part time sint din belsug in zona.

Dar citind acest anunt de angajare mi-a trecut urgent:

”The ideal candidate will have:-

  • Ability to undertake person centered key working and care planning
  • The ability to manage a span of duty, ensuring the provision of high quality care
  • Ability to communicate effectively (written and verbal) and to demonstrate good interpersonal skills
  • Reliability, flexibility, motivation and ability to work effectively in critical or pressured situations.
  • A warm, considerate and empathetic character ”

Caci nu, oricit m-as stradui, nu voi avea in veci calitatile cerute, nu pot lucra in situatii critice si presante, ba chiar ma blochez, ca sa nu mai vorbesc de caracterul meu care nu e warm si empathetic citusi de putin! Urasc sa lucrez cu oameni, in special cu bolnavi, si gata.

Revenind la cleaning: dupa ce am aplicat in  disperare pt joburi la farmacii, opticians si magazine si am sustinut vreo 12 interviuri, mi-am dat seama ca nu voi obtine veci jobul dorit atita timp cit Giulia si Rebecca sint mici: nimeni nu putea sa imi ofere un part time intre orele 5 si 12 dupa masa! Toti voiau sa vin dimineata, sau dupa masa de la 2, 3, cel tirziu 4. Din pacate, la 3 si 20 eu trebuie sa o iau pe Giulia de la scoala, iar pina la 4 cind soseste si Claudia acasa nu am cu cine sa o las pe Rebecca.

Am scazut pretentiile si am inceput sa aplic pe joburi in fabrici, caci zona asta nu abunda in clinici si laboratoare, dar abunda in fabrici de mincare!

Aici mi s-a oferit din prima un job de sef de echipa, de la 6 seara la 6 dimineata, 3 zile si 3 liber. Cum, mai frate, sef de echipa??? Eu nu am fost in viata mea intr-o fabrica si tu ma vrei team leader?? Hai ca poate asta nu ar fi fost asa o mare problema, caci imi ofereau training 12 saptamini, si tot ce isi doreau de fapt era cineva capabil sa rezolve anumite probleme tehnice minore ca sa mearga treaba snur . Problema era programul criminal, 12 ore, trei nopti una dupa alta. Clar ca nu am putut accepta, era sinucidere curata, desi salariul era foarte tentant.

Am cerut sa imi gaseasca un job part time de muncitor. Nimic disponibil, in zona e abundenta de poloneze absolut dispuse sa munceasca in fabrica full time.

Asa ca somam si turbam.

Saptamina trecuta ma suna tipa de la agentie si zice, fericita: ”am un job part time de la 8 seara la 12 noaptea, te intereseaza? Weekends off. ”

Uraaa!! Am exclamat in gind. Sigur ca ma intereseaza. Ce e?

Cleaner, zice. La o cantina.

Stau, rasuflu adinc: bine, bre, ma intereseaza. Cit e salariul?

6, 31. Adica minim pe economie. Fac un calcul mental rapid: intr-o saptamina cistig 126 de lire, adica 730 de lei, aproximativ 3000 de lei pe luna. In Romania aveam 1800 de lei pe luna dupa 16 ani vechime, ca tehnician de laborator. Iar preturile sint cam aceleasi, cu exceptia chiriei si impozitelor, care sint infiorator de mari aici. Alea oricum le plateste sotzu’. Ne mai miram de ce emigreaza lumea intr-o veselie.

Ok, zic, cind incep?

Diseara.

Si am inceput. Fac curatenie intr-o cantina cu 250 de locuri, am la dispozitie 4 ore pt asta. Sa nu credeti ca e usor. Sint tzapana de spate de la mop iar mina dreapta, cea cu care sterg mesele si scaunele, are febra musculara. zau. Ca sa nu mai zic de mindria mea dureros de calcata in picioare cind intru tantosa in cantina cu obiectele muncii: matura, faras, mop si galeata cu servetele umede pt sters mesele.

Sotu a protestat viguros, nici acuma nu vorbeste cu mine decit monosilabic, caci recunosc, cistiga suficient cit sa traim decent, dar aseara am luat primii bani munciti de mine dupa mult timp: 60 de lire pt 2 zile jumate, si m-am simtit foarte, foarte bine, desi el face acesti bani intr-o jumatate de zi!

Azi dimineata mi-am luat ”salariul” si am iesit in oras, singura. M-am oprit la cafeneaua mea preferata, unde o cafea e 2,60 de lire si o felie de chec tot atita, dar atmosfera face toti banii. Am zacut intr-un fotoliu o ora, savurind un capuccino grozav si ascultind jazz, si mi-am zis ca munca nu a omorit pe nimeni, bre…. Nu-i asa?

Cum să faci infarct la farmacie

Ce se poate întîmpla dacă ai în casă doi adolescenţi cam şmecheriţi şi un piticot de doi anişori?

Păi adolescenţii cam şmecheriţi pe care urmează să-i pedepseşti ulterior vor învăţa piticotul de doi anişori un gest obscen cu degetul mijlociu, dar nu doar atît: pentru că lor li se pare extrem de amuzant, îl vor învăţa şi cuvîntul corespunzător gestului.

Azi m-am dus la farmacie cu Rebecca. În timp ce eu stăteam placidă la coadă, sfînta coadă românească, Rebecca se plictisea. Aşa că şi-a găsit să intre în vorbă cu un băiat de vreo 20 de ani, foarte amabil. Şi pentru că ei i-a plăcut foarte mult de el, s-a gîndit să-i arate toate cîte le ştie ea: a dansat, i-a cîntat alfabetul englezesc, i-a cîntat ”un elefant”. Cînd mi-a venit şi mie rîndul să fiu servită de farmacistă, Rebecca a plusat cu încă ceva care ştia ea că produce mare amuzament printre privitori: a ridicat spre el degeţelul mijlociu şi a spus tare şi clar: ”uite, m…ie”. Pe un ton foarte drăgalaş şi inocent, desigur.

Băiatului i-a picat faţa, celor din jur la fel, mie mi-a picat tensiunea la 0 absolut, ba chiar cred că a coborît puţin sub.

M-am prefăcut că nu am auzit, normal, am cerut farmacistei habar n-am ce, mi-a dat Furazolidon, nu ştiu de ce. Nu ştiu cît a costat şi sper din suflet că am plătit. După ce am ieşit l-am sunat pe soţu:

”Dacă îţi spun ce tocmai mi s-a întîmplat nu-ţi vine să crezi.” Şi-i povestesc tărăşenia. ”Unde o fi auzit ea aşa ceva?” zic.

Soţu’, rîzînd cu sughiţuri: ”Clau cu Cosmin au învăţat-o.”

”Păi şi tu ştiai??”

”Da.”

”Şi de ce le-ai dat voie?”

”Păi mi s-a părut amuzant.”

Poftim cultură. I-am închis nervoasă.

Ajunsă acasă mă întreabă bunică-mea:

”Mi-ai luat Fasconal?”

Razboi

De cind am venit in UK imi aud urechile un singur lucru de la ai mei copii adolescenti: ”vreau iPhone” respectiv ”vreau Nokia Lumia”. ”Da cind ne ieeei? Da de ce nu ne iei acumaaaa?” etc, etc.

Cum banii nu ne dau afara din casa iar sculele respective sint destul de scumpe, am zis ca ia sa incerc sa profit si eu de pe urma acestui fapt. Mai exact am introdus activitatile casnice rasplatite cu puncte, sperind ca poate-poate nu va trebui sa mai urlu in fiecare zi pina-mi sparg plaminii: ”De ce nu ati aspirat??? Ce-i cu chiuveta plina?? Cine a aruncat astea pe jos??? Pune-ti hainele la loc!!” etc, etc, etc. Cine are adolescenti cred ca ma intelege.

Asa ca am decretat: ”Cine aduna 1000 de puncte primeste iPhone sau Lumia”.

In prima zi de la introducerea noii reguli a fost entuziasm in casa mea: toata lumea a aspirat, toti s-au inghesuit sa spele vasele, etc, etc. Dar cum dupa vreo 4-5 zile au constatat ca trebuie sa lupte vreo luna sa adune cele 1000 de puncte, si-au cam pierdut interesul pentru puncte. Vasele au inceput sa zaca din nou in chiuveta, aspiratorul a luat o pauza.

Ieri, vazind esecul metodei, am plusat: cine face dupa activitatile casnice si un test la mate/science mai primeste inca 10 puncte.

”Exista limita la numarul de teste pe care le putem face intr-o zi?” m-a intrebat Cosmin.

Fara sa-mi treaca prin cap ce va urma, am spus nu. Nu exista limite. Puteti face cite vreti.

Si spre surpinderea mea, au sarit amindoi sa-si imparta activitatile casnice. Cum Cosmin a terminat primul, a insfacat cartea cu teste la mate si a inceput sa lucreze.

La un moment dat a terminat curatenia si Claudia. Vazind ca virgula cartea cu testele la mate este la Cosmin, a luat cam fara chef cartea cu teste la science. Din pacate chimia si fizica nu-s chiar febletea ei. Iar testele la bio erau putine si cam plictisitoare. A inceput sa faca bombanind testele la bio. Intre timp eu m-am dus in dormitor s-o schimb pe Rebecca.

Cind m-am intors in sufragerie, era sa-mi pice fata.

Ceea ce se desfasura in fata ochilor mei intrecea orice imaginatie, era atit de socant, surpinzator si neasteptat incit am crezut ca visez: copiii mei adolescenti se bateau (la propriu) pe cartea de mate.

Cum înţărcăm un copil de 2 ani.

Ei bine…cînd aflaţi o metodă sigură să îmi spuneţi şi mie. Noi sîntem în a 4-a zi de încercări, SPER că vom reuşi. Nu de alta, dar urmează să plec la Iaşi pentru două săptămîni în perioada examenelor iar domnişorica va rămîne cu Claudia şi cu bunică-mea sau cu soacră-mea, vedem noi cine vrea să se sacrifice, şi nu aş vrea să fie un şoc extrem: ţara schimbată, casa schimbată, mama nu, ţiţi nu.

Cu atît mai mult cu cît am cam rămas fără lapte, presupun că din cauza stressului şi oboselii datorate învăţatului, iar cînd ţiţi este goală, alăptatul devine dureros. Şi fix de dureri de sîni aveam eu nevoie acuma.

Ne pregătim de mers în Romania pentru examenele mele, toată trupa, cu excepţia lui tati. Asta înseamnă muncă de lămurire cu directorii şcolilor lui Giulia şi Cosmin, ca să le dea voie să lipsească, iar perioada de lipsit este foarte mare: din 21 Mai pînă în 20 Iulie. Cum în UK şcoala se termină în 23 Iulie, asta înseamnă două luni de lipsit de la şcoală. Iniţial ambii directori au spus că nu este nici o problemă, atîta timp cît şcoala din Năsăud îi înregistrează temporar, pe perioada cît vor fi în Romania. Darrr… urmează un mare dar, căci şcolile româneşti nu funcţionează după principiul ”totul spre binele elevilor”, ci pe principiul ”la noi este nevoie de o căruţă de acte şi aprobări înainte de a înregistra vreun copil şi nu putem concepe că există şcoli unde nu se dau note, deci cum să înregistrăm un copil care are doar nişte calificative la finalul semestrului?”. Aşa că şcoala din Năsăud ne-a refuzat ”înregistrarea duală” propusă de şcoala britanică. Deci am rămas la mila unor ofiţeri de la consiliul local britanic de care aparţinem, care trebuie să aprobe o absenţă aşa mare. Apoi urmează acceptul directorilor şcolii, pe care ne-au asigurat că îl vom primi DACĂ consiliul local va aproba. În această perioadă profesorii de la şcoala lui Cosmin ne vor trimite toate lecţiile prin email, iar temele le vom trimite înapoi tot aşa. Dacă ne vor aproba.

Deci…stress, oboseală şi iar stress. Biletele de avion deja sînt cumpărate şi sper din suflet că voi putea merge să îmi dau examenele pentru care am învăţat tot anul. Cum să nu îmi dispară laptele?!

Aşa că am trecut la înţărcare. În prima zi a fost….pfuui!! Groaznic. Iniţial am încercat metoda empatiei: ”o doare ţiţi pe mama, au, au ce rău o doare”. Vezi să nu. Empatia nu funcţionează la pitici. Dacă am văzut că nu merge aşa, am trecut pur şi simplu la interdicţie: ”nu e voie ţiţi”. Plînsete, ţipete, m-a bătut, m-a muşcat, s-a tăvălit pe jos de nervi…

Noaptea a fost şi mai şi. Cred că se înţelege de la sine că nu a dormit nimeni din casă. În afară de Claudia, a cărei dormitor e mai departe.

A doua zi mi-a venit o ideea salvatoare pe care v-o recomand: mi-am lipit bandă scotch pe sfîrcuri 🙂

S-a trezit pe la 10 (că doar era obosită după circul pe care-l făcuse în noaptea precedentă) şi a venit direct la ţiţi. Cînd a ridicat bluza şi a vazut banda scotch a rămas descumpănită cîteva clipe, apoi a început să plîngă, dar s-a calmat destul de repede. Apoi a emis perla: ”s-o ticat ţiţi lu’ mama, s-o lupt ţiţi”. În traducere: s-o stricat ţiţi lu’ mama, s-o rupt ţiţi :))))

Şi aşa o ducem de trei zile, vine, verifică să vadă dacă nu s-o reparat cumva ţiţi între timp, şi pleacă. Noaptea e puţin mai greu, mai trage cîte-un plîns, îmi mai trage cîte o palmă de ciudă, dar se calmează repede.

Aşa că…nu ştim încă 100% dacă va funcţiona metoda, dar avem mari speranţe. Wish us luck!

UPDATE: Metoda bandei scotch functioneaza, noua ne-a iesit. Baiu e ca faci iritatie pe pielea sensibila a sinilor de la porcaria de lipici, dar nah, ma rog, gasisti si voi ceva hipoalergenic, etc. Eu am rabdat si a meritat. Ca sa vezi: de la maxima disperare din primii doi ani ca pierzi laptele si se intarca copilu’, treci extrem de repede in cealalta extrema: e o victorie cind reusesti sa il intarci fara sa il chinui (prea tare). Mintea umana. Oricum, parerea mea e ca pina la 3 ani merge, dupa 3 ani nu mai, gata, te apuca toate crizele. Te saturi, asa, fara motiv. Cred ca e si ceva hormonal, si la animale e la fel: ati vazut cum fuge pisica de pisoi in perioada intarcarii? O inteleg, sarmana 🙂

30 Aprilie 2014-homeschoolingul Claudiei

Viata mea se poate rezuma in trei cuvinte: ”Invatati, invatati, invatati!”

Casa e un dezastru again, mai ales ca sintem si pe picior de plecare; in 21 Mai plecam in Romania pentru examenele mele, dar bineinteles ca trebuie sa iau cu mine toata trupa!

Eu sint super stresata si obosita, am impresia ca n-o sa termin lucrarea de diploma never ever. 

Ieri am avut inspectie de la consiliera cu Home Schoolingul, care a fost mai mult decit incintata de cum ne descurcam. Revine peste un an, cica. Era de fapt ingrijorata daca nu cumva eu o oblig pe Claudia sa faca Home Schooling din motive religioase (probabil majoritatea de aia aleg varianta asta). Dupa ce a inceput Claudia cu argumentele pro Homeschooling si-a dat seama ca ea a fost cu ideea, nu eu. Au discutat doar ele doua, la un moment dat ma ignorau de-a dreptul. La final consiliera a concluzionat ca pentru Claudia e cea mai buna optiune, sa continue asa. Sa speram ca va fi ok, ca eu as fi optat pentru revenirea in ”sistem”… Ca sa fiu sincera motivul ar fi fost ca MIE imi vine foarte greu sa ii predau, din lipsa de timp,  ca altfel vad si eu ca intr-adevar ei ii merge mult mai bine asa.

Ca sa explic putin cum am ajuns noi la Home Schooling: Claudia s-a nascut cu o malformatie cardiaca. Din cauza ca i s-a facut rau intr-o zi la scoala, iar astia nu isi asuma riscul sa tina un copil bolnav si sa raspunda daca i se intimpla ceva, ni s-a sugerat fie sa cautam o scoala aproape de casa, fie Home Schooling pina la rezolvarea problemelor ei medicale. Am ales varianta a 2-a, gindindu-ne si la multele absente pe care le-ar fi avut in perioada interventiilor chirurgicale pe care urma sa le aiba.

Acuma am scapat de interventii, d.p.d.v. medical totul e ok (sa speram ca asa va ramine!), dar cum Home Schoolingul prinde de minune la copii introvertiti ca ea, se pare ca mai mergem pe varianta asta o vreme. Vedem noi ce si cum pina la anul.

Acestea fiind spuse, ma duc sa mai pun de-o cafea. Melanoamele maligne si alte zgaibe ma asteapta…

Cooking Without Limits

Food Photography & Recipes

Ce să gătesc azi

''Caietul'' meu cu rețete, organizat pe categorii.

Cecile's Cuisine

A Blog about Easy, Healthy yet Delicious Recipes for Working Moms like me.

40 Something

What's next?

Zona de criza

In si dincolo de crize

Sergiu Somesan

Proza fantastica si SF

DermPath Daily

Devoted to what everyone loves to see more of...SKIN!

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Bisofficiallan

World in your eyes!

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Violeta Balan

De la o zi la alta

Semizeea

Cine poate sau are curaj să încerce să-i răpească femeii plăcerea de a se contrazice, de a se răzgândi și încă a avea dreptate, de a acționa contrar logicii proprii?

COJOCARII

Blog de Familie